Sofia Vicoveanca, fără machiaj. Ți-o închipuiai așa?

19.03.2014

Sofia Vicoveanca a publicat pe pagina personală de Facebook o fotografie în care pare în timpul unei vacanțe, fără să poarte machiajul pe care îl are, de obicei, pe scenă.

sofia vicoveanca nemachiata

Fiind una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică populară, Sofia Vicoveanca a primit sute de aprecieri din partea admiratorilor virtuali care i-au declarat, în marea lor majoritate, că este o femeie frumoasă.(sursa:Click.ro)

 

Vicoveanca: "Eu nu m-am vazut niciodata frumoasa si d-aia nu am vrut sa fiu mireasa. Prietena mea, oglinda, imi spune adevarul!

05.02.2013

Se spune ca orice femeie isi doreste sa fie mireasa. Surpriza, dar Sofia Vicoveanca este chiar exceptia care confirma regula, solista fiind cu adevarat inversunata impotriva acestui obicei ce impune rochie alba si voal, mergand la altar in deux-piece.

Cu o viata demna de poveste, Sofia Vicoveanca, doamna cantecului popular romanesc, priveste cu seninatate in urma si nu se fereste, de multe ori, de autoironie, atunci cand povesteste intamplarile care i-au marcat existenta. Extrem de deschisa, volubila si sincera, artista, invitata la emisiunea "Doamne de poveste" (Acasa TV), si-a pus sufletul pe tava, povestind amanunte picante ale vietii sale. Si iata cum Vicoveanca a dezvaluit ca nu a imbracat niciodata rochia de mireasa.

Sofia Vicoveanca

"Sotul meu mi-a respectat in totalitate decizia si m-am bucurat foarte tare. Eu nu am vrut sa port rochie de mireasa pentru ca eu nu m-am vazut frumoasa. Si toate miresele trebuie sa fie frumoase. Intotdeauna, dupa nunta, lumea se intreaba: "Si cum a fost mireasa? A fost frumoasa?" si eu nu voiam sa se intrebe acelasi lucru si despre mine sau sa zica lumea ca nu am fost o mireasa frumoasa. Nu am avut voal si rochie, am purtat un costumas bej, cu fusta si sacou. Dar nu imi pare rau. Eu ma simt foarte bine in pielea mea si consider ca frumusetea se trage si din alte lucruri. Din felul in care te exprimi, cum vorbesti, cum privesti un om cand te uiti la el, cum mergi", ne-a povestit artista. Odata cu trecerea anilor, pararile si conceptiile Sofiei Vicoveanca au ramas neschimbate, iar solista este destul de dura cu ea insasi si in ziua de azi, desi arata remarcabil pentru onorabila varsta de 71 de ani: "Eu am o prietena care nu ma iarta niciodata. Am oglinda. Iar oglinda este necrutatoare. In urma cu doar cativa ani, am plecat cu Gabriel Dorobantu in Sicilia, nu se cunosteam foarte bine si m-am dus la baia din avion si cand m-am vazut m-am ingrozit. Am venit inapoi foarte intristata, eram foarte amarata si el m-a intrebat ce am patit. Eu i-am spus "M-am vazut in oglinda". Si el imediat, ca sa ma consoleze, mi-a zis: "Nu e buna lumina". Atunci mi-am dat seama ce om minunat este. Eu am jucat in multe filme si chiar am vazut ca lumina face minuni, cum se atenueaza depresiunile de pe fata e incredibil. Si cand ma vedeam filmata ma gandeam "Doamne, de ce nu sunt asa?". Dar asta este, sunt impacata cu mine insami", ne-a mai spus solista.

In pofida faptului ca, in zilele noastre, chirurgia estetica a devenit o practica obisnuita, doamna cantecului popular romanesc nu s-a gandit sa apeleze la bisturiu sau la injectii: "Stiu ca a venit o doamna din Israel, si-a mintit sotul ca vine in vacanta si ea si-a reparat totul. Cand s-a dus acasa si a batut la usa, sotul ei a intrebat-o pe cine cauta. Eu nu vreau sa ajung asa. Pana la urma, tot pe mine m-as minti. Si nu vreau asta. Dar ma mai aranjez eu cu ajutorul machiajului. In viata de zi cu zi nu prea ma machiez, dar inainte de spectacole am mereu grija", ne-a mai povestit Sofia Vicoveanca.

In tot ceea ce a facut, artista s-a bucurat pe deplin de sprijinul sotului sau, un cunoscut jurnalist care a decedat in urma cu 12 ani. Gratie lui a capatat pasiunea pentru carti, motiv pentru care se mandreste cu o biblioteca imensa, cititul fiind una dintre activitatile sale preferate: "Sotul meu m-a sprijinit in tot ce am facut si a fost mereu alaturi de mine si mi-a respectat toate dorintele. Din pacate, el s-a stins din viata acum 12 ani, subit, in a patra zi dupa Paste. Dar asta este. Am luat lucrurile ca atare. Eu sunt credincioasa si nu e bine sa-l intrebi pe Dumnezeu "de ce?", sa ceri explicatii. Asta este. Simtea ca se sufoca, am chemat Salvarea, dar medicii au venit nepregatiti si, in drum spre spital, a murit. Nu m-am gandit sa imi refac viata. Ma simt bine asa, eu sunt tot timpul pe drumuri si ador sa calatoresc", ne-a mai spus Sofia Vicoveanca.(sursa:cancan)

Sofia Vicoveanca si-a serbat azi aniversarea!

23.09.2012

Sofia Vicoveanca și-a serbat azi aniversarea zilei de naștere. Nmele său real este Sofia Fusă, după căsătorie purtând în buletin numele de Micu. Din dragoste pentru satul copilăriei, și-a pus numele de scenă Sofia Vicoveanca.

sofia vicoveancaÎndrăgita interpretă de muzică populară s-a născut pe 23 septembrie 1941 în comuna Toporăuți, județul Cernăuți, actualmente în Ucraina. A fost unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusă. Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat în comuna Vicovu de Jos, unde și-a petrecut copilăria. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, și-a pus numele de scenă Sofia Vicoveanca.

Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri "Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor.

„Munca aduce foarte multă bucurie, nimic nu-ți pică din cer, nimeni nu-ți dă. Dacă nu muncești, nu ai! (...) Nu m-am gândit niciodată să fiu solistă, dar la examenul pentru început de stagiune eu am cântat un cântec popular. Juriul a decis că-i musai să cânt de-atunci încolo muzică populară. Am continuat să cant și în cor o vreme, în pauzele din spectacol; schimbam repede-repede rochia lungă de coristă cu costumul popular și țusti în scenă. Cu timpul, mi-am învins emoțiile, mi-am făcut un repertoriu propriu (eu nu am cântat niciodată cântecele altor interpreți), a fost norocul meu că am și venit dintr-o zonă foarte bogată în folclor și am avut ce culege de la bătrânii și de la lăutarii din sat”, spune Sofia Vicoveanca.(sursa:libertatea)

Sofia Vicoveanca la împlinirea celor 69 de ani: ”Doamne, îmbătrâneşte-mă dar nu-mi lua minţile”

23.09.2010

Îndrăgita interpretă de muzică populară, Sofia Vicoveanca împlinește azi vârsta de 69 de ani, iar pe 1 octombrie va marca și 51 de ani de activitate dedicată muzicii populare.

sofia vicoveanca''Eu petrec ziua mea de naștere prin muncă, așa cum era pe vremuri. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns la această vârstă și că reușesc să fiu pe picioare. Pe 1 octombrie fac 51 de ani în domeniul cântecului.

Am slujit cu dragoste și totală dăruire cântecul popular. Continui să fac ceea ce fac de o viață', a declarat, miercuri, pentru Agerpres, Sofia Vicoveanca.

Artista susține că există suficiente talente în domeniul muzicii populare care pot duce mai departe folclorul românesc, dar este dezamăgită de modul în care tinerii încearcă să își facă o carieră în acest domeniu.

La vârsta de 69 de ani, Sofia Vicoveanca are doar așteptări simple de la viață: sănătate, liniște și pace.

"Vreau doar sănătate și vin cu mulțumiri lui Dumnezeu, nu-i mai cer nimic. Rugăciunile mele sunt: Doamne, îmbătrânește-mă dar nu-mi lua mințile. Îi mulțumesc pentru tot ce mi-a dăruit pentru că m-a împodobit cu flori. Am văzut toată lumea, nu aș fi avut bani să îmi permit să cutreier lumea", a spus cântăreața. (sursa:libertatea)

50 de ani de cantari: Sofia Vicoveanca - "Oricat de bine mi-ar merge, imi umplu inima cu rugaciuni"

01.11.2009

Sa-i spui "Doamna", "Regina" cantecului popular romanesc? E prea putin. Bucovineanca cea frumoasa si subtire ca trestia face parte din sufletul fiecaruia dintre noi, iar acolo nu exista grade de comparatie. Vocea ei rascolitoare si ampla, prezenta ei distinsa si austera au facut si vor face istorie. La multi ani!

sofia vicoveanca- Artistii scenei obisnuiesc sa-si sarbatoreasca public aniversarile, prin concerte. Dar dumneavoastra ati fost intotdeauna altfel decat ceilalti. La 50 de ani de fratie cu cantecul popular romanesc, nu era potrivit un spectacol omagial, Sofia Vicoveanca?
- Am refuzat sa mi se organizeze un asemenea spectacol omagial pentru ca, oricat m-as stradui, n-as putea sa-i invit pe toti slujitorii cantecului popular romanesc, din toate zonele folclorice, din generatia mea sau mai tineri. Si-apoi, toti cei care ar fi fost invitati s-ar fi simtit datori sa ma ridice in slavile cerului pentru ce am facut eu in cincizeci de ani de cantec, sa ma laude si sa ma pretuiasca in fata publicului. Nu ca ar fi fost cuvinte desarte, dar eu stiu ca omul e facut si din parti luminoase, si din parti de umbra. M-am gandit ca sunt la capat de drum si nu vreau sa supar pe nimeni. Am invatat lectia modestiei de mica si, nici acum, dupa atatia ani de succese, eu nu pot duce dupa mine, ca pe o trena grea, asa cuvinte mari! Dar n-am vrut sa las sa treaca aceasta aniversare, fara sa o marchez intr-un fel. Tot prin munca!

Si am scos la lumina un nou material muzical, cu piese inedite, doine, balade, cantece de joc, cantece de dragoste si un cantec de leagan. Si pentru ca eu cochetez de multa vreme cu poezia si cu desenul in creion, am lansat o noua carte, intitulata "Taine intr-adanc pastrate". Aceasta cuprinde si o parte de proza, fragmente de jurnal personal, amintiri despre momentele in care am simtit cum mana Celui de Sus imi deschide si-mi lumineaza drumul vietii si-al cantecului.

De exemplu, un moment extraordinar a fost pentru mine venirea pe lume a pruncului meu, Vlad, care mi-a schimbat destinul: glasul meu a coborat cu o terta. De asemenea, intalnirea mea cu publicul din Basarabia, inainte de momentul 1989, este incarcata de o emotie care m-a marcat pentru totdeauna. Expeditiile mele din tinerete pentru a cauta cantece noi, prin satele bucovinene, sunt, si ele, pline de neprevazut, de umor amar: intr-un catun de gospodari prin care bantuisera, ca niste spectre ale dezastrului, saptamani la rand, inaintea mea, activisti de partid care voiau sa-i convinga pe oameni sa se inscrie la colectiv, am gasit ulitele pustii si pe locuitori baricadati in case, crezand ca am venit si eu, ca si cei dinainte, sa le mai iau ceva din ograzi. Am notat toate astea la vremea lor, cu entuziasmul varstei sau cu frustrarile epocii in care traiam, fara gandul ca vor vedea, vreodata, lumina tiparului. Scrisul este pentru mine obisnuinta zilnica de a-mi nota gandurile, pentru a nu lasa uratul si singuratatea sa-mi bata la usa.

sofia vicoveanca- La ce visati in urma cu 50 de ani, cand ati pasit prima oara pe scena?
- Eram o fetisoara modesta din Vicov, dintr-o familie de refugiati din nordul Bucovinei, de pe langa Storojinet, cu tatal inchis ani lungi in lagar, in Rusia, si care ducea in traistuta ei toate sperantele de a reusi in cantec, toata increderea in puterea ei, asa firava cum era, de a muta muntii din loc, atunci cand isi punea in minte si, mai ales, toata credinta in Dumnezeu, care-i umplea inima, asa dupa cum fusese invatata de-acasa. Era in 1 octombrie 1959, si am cantat "Suna codrule din frunza", un cantec pe care-l auzisem de la niste batrani din partea Campulungului Moldovenesc.

Cu cantecul acesta am fost admisa solista, dupa ce activasem ceva vreme ca si corista, in Ansamblul "Ciprian Porumbescu" din Suceava, care a aniversat, si el, de curand, 55 de ani de la infiintare. Au trecut anii ca gandul! Dar cu toate succesele obtinute, am ramas in sufletul meu fata simpla de la tara, provenita dintr-un neam foarte harnic si foarte demn, cu un cult pentru munca. Iar eu, daca am acumulat ceva, atunci acelea sunt un repertoriu si un stil interpretativ. Pentru repertoriu am muncit mult, batand satele, vorbind cu batranii, adunand un material urias si foarte pretios. In ce priveste infatisarea, fiindca nu m-am stiut o frumoasa, am descoperit, pas cu pas, ca frumusetea este compusa din mai multe fatete: din felul de a vorbi, de a privi, de a pasi, din frumusetea sufletului, din bun si frumos simt. Acesta e un gen de frumusete pe cale de disparitie, pe care nu se mai pune prea mult pret. Sunt singura de opt ani si jumatate, sotul meu s-a dus pe ceea lume, dar ma straduiesc sa fac singuratatea aceasta mai blanda. Ma ajuta foarte mult cantecul si straduinta mea de a fi in continuare la inaltimea asteptarilor publicului.

- Care vi se pare ca e cel mai important lucru pe care l-ati invatat in acesti 50 de ani de slujire a scenei si a publicului?
- Politica mea a fost una: sa aduc la lumina cantecul curat, sa pastrez traditia adevarata. Eu nu am cantece scrise din creion! Publicul te simte imediat daca nu apari sincer pe scena, cu tot sufletul dinaintea sa. Rasplata pentru aceasta daruire si sinceritate este, la randul ei, coplesitoare: nu cuteaza, de multe ori, sa te atinga cu mana, ci te imbratiseaza cu privirea, o imbratisare de o caldura si o energie inimaginabile. Dar ca sa ii castigi increderea, sa-l convingi ca meriti atentia lui si sa ajungi sa fii rasfatat astfel, trebuie sa muncesti foarte mult. Cararea noastra, a artistilor confirmati, nu e intotdeauna presarata cu flori, iar viata te incearca mereu. Iata, acum, criza aceasta scoate la suprafata pleava, oameni fara cuvant, plini de minciuna si prefacatorie.

Cu unii dintr-acestia, in chip de impresari si producatori de spectacole, se intalnesc multi interpreti de muzica populara si sunt inselati amarnic. Sunt trecuti pe afisele spectacolelor pentru a atrage public, apoi nu mai sunt platiti, ori se renunta la ei fara a mai fi anuntati. Eu cred in oameni si-n cuvantul dat, asa am fost educata, in sufletul meu am ramas aceeasi naiva increzatoare in valorile umane. Si oricat de bine mi-ar fi si mi-ar merge, in suflet port mereu grija zilei de maine, iar inima mi-o umplu cu rugaciuni catre Dumnezeu. Fara El, nu poti face nimic in viata ori in profesie.

sofia vicoveanca- Va obliga, in continuare, acest "record" de rezistenta, sau va inchideti agenda si-o puneti in sertar?
- Glasul imi merge inca, fara ajutorul computerului si al aparatelor de sunet! Ma iertati ca ma laud, dar e adevarat, si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta si pentru forta pe care mi-o da. Am spectacole rezervate pana in ianuarie anul viitor, de Revelion sunt "data" inca de-acum doua luni, lansarile de carte sunt alte prilejuri de a ma intalni cu publicul meu. E un val de tineri interpreti frumosi si plini de farmec revarsat pe scena cantecului popular, dar vad cu bucurie ca publicul nu renunta nici la interpretii cu experienta, chiar cu experienta mea, de 50 de ani! E cumplit sa fii dat uitarii, si atunci, din toate puterile, incerc sa nu-i dezamagesc pe cei care ma iubesc.

 - Cum vi se pare toamna aceasta? Va place anotimpul nostalgiei, sau, dimpotriva, va nelinisteste, va aduce noi framantari?
- Am avut o toamna foarte bogata, si cand taranul are de toate in hambar, si noi, cei de la oras, avem ce pune pe masa. La vremea asta imi place sa stau in casuta mea de la Vicov, sa lucrez in gradina, iar dupa ce o strang si-mi pregatesc camara pentru iarna, imi place sa citesc la fereastra, sa vad negura asezandu-se peste coamele dealurilor si ale muntilor din departare, sa aud focul troznind in soba.

- Focul din camin va incalzeste mainile, familia strans unita in jurul dvs. va incalzeste sufletul, iar Dumnezeu si dragostea publicului va incalzesc inima. Sunteti o fiinta plina de caldura, draga noastra doamna Sofia Vicoveanca. Va uram sa aveti inainte ani multi de cantec, ca sa ne daruiti in continuare din caldura si preaplinul sufletului dvs.
- Trebuie sa spun ca aici suntem "tovarasi de arme", pentru ca la fel faceti si dvs., revista "Formula AS". O cumpar numar de numar si, deschizand-o, am acea stare de bine, de armonie, de firesc, de normalitate, dupa care tanjim cu totii. Ma bucur ca nu ati depus armele in timpurile acestea grele, si ma rog la Dumnezeu sa n-o faceti niciodata, pentru ca romanii au nevoie de un astfel de medicament pentru suflet!  (sursa:formula-as)

Sofia Vicoveanca: „Am ramas o fata simpla“

29.10.2009

sofia vicoveancaSofia Vicoveanca, una dintre cele mai îndragite interprete de muzica populara, aniverseaza 50 de ani de cariera. Vocea grava, siragurile de margele, opincile, traista nelipsita de pe umar si mersul tantos compun imaginea de scena a artistei, transformând-o într-un reper al folclorului românesc.

„Vârsta nu e cea din buletin“, spune Sofia Vicoveanca, o artista care înca se simte „utila“ dupa 50 de ani de cântec si 68 de ani de viata. Pentru celebra cântareata, zicala se poate aplica si în cazul numelui, pentru ca putini ar sti cine este Sofia Fusa (la nastere) sau Sofia Micu (dupa casatorie), daca ar fi sa se ghideze dupa buletin.

Un sat „pierdut“ din Bucovina i-a devenit a doua casa dupa ce s-a refugiat din localitatea natala, ocupata de rusi, si i-a transformat „porecla în renume“, caci dupa numele localitatii Vicovu de Jos (judetul Suceava) si-a luat cântareata pseudonimul artistic.

Un nou album

Timp de jumatate de secol, Sofia Vicoveanca a slujit scena si cântecul popular.  Desi propunerile nu au lipsit, cântareata nu a dorit sa marcheze momentul aniversar printr-un spectacol omagial, însa nici nu l-a lasat sa treaca neobservat.

„Foarte multi impresari s-au oferit sa-mi faca un spectacol omagial, dar am refuzat. Întotdeauna, în astfel de ocazii, cineva va pleca cu sufletul trist, fie ca e vorba de un coleg de breasla, fie ca e vorba de cineva de la sonorizare... Însa nu am vrut sa las sa treaca oricum cei 50 de ani de cântec, asa ca am adus la lumina un nou CD, lansat la casa de discuri Roton. Este vorba de albumul «Singura-mi fac voie buna», care contine piese în prima auditie, pe care le-am cules cu zeci de ani în urma“, spune artista.

„Totodata, am lansat cea de-a treia carte, «Taine în adânc pastrate», o culegere de proza, poezie si desene în creion, realizate de mine. Vreau sa subliniez ca nu intru în competitie cu adevaratii scriitori, ci ramân Sofia Vicoveanca. Eu sunt vaduva de opt ani si, ca sa nu-mi bata urâtul si singuratatea la usa, mi-am facut o deprindere: sa-mi notez  zilnic gândurile. Si-asa reusesc sa-mi fac o lume a mea, pe care am transpus-o în aceasta carte“, marturiseste cântareata.

O artista populara

Traiectoria Sofiei Vicoveanca nu a fost lipsita de greutati, însa a reusit sa nu se abata de la drumul sau. „Acum, ca stam de vorba, încep sa ma patrunda amintirile. Au fost ani foarte frumosi, dar asta nu înseamna ca drumul mi-a fost presarat cu flori. Am primit lovituri în viata, dar asa am descoperit ca sunt o luptatoare“, spune artista.

În ciuda invaziei de produse muzicale de toate genurile, Sofia Vicoveanca se bucura de o popularitate pe masura talentului sau. „Am cântecul meu si am «petitori», oamenii înca ma mai vor. Acum sunt multi interpreti tineri, însa publicul nu renunta la cei cu experienta. Eu, de exemplu, am spectacole pâna în octombrie anul viitor: concerte, petreceri, nunti. Ma simt utila“, marturiseste interpreta.

Nascuta la Toporauti, lânga Cernauti (astazi în Ucraina), „dincolo de sârma ghimpata“, dupa cum spune, artista nu si-a uitat niciodata originile. „M-am format ca om si ca artist la Ansamblul «Ciprian Porumbescu» din Suceava. Acum nu simtiti ca eu, de fapt, sunt o timida, pentru ca au trecut anii si m-am slefuit, m-am cizelat. Interiorul e cel de demult: am ramas o fata simpla, cu încredere în oameni si cu speranta zilei de mâine“, se destainuie Sofia Vicoveanca.

Majoritatea telespectatorilor sunt obisuiti sa o auda doinind sau interpretând o hora saltareata, însa putini stiu ca artista a abordat si cea de-a saptea arta si a jucat, de-a lungul carierei, în mai multe pelicule. „Majoritatea rolurilor au fost pe acelasi «calapod»: eram fie vaduva, fie o femeie singuratica. Însa am lucrat cu mari actori români: Ilarion Ciobanu, Margareta Pogonat, Gheorghe Dinica, Valeria Seciu, Mircea Diaconu. Atât de mari sunt actorii acestia pentru mine, încât ma rugam înainte de fiecare filmare sa nu fac ceva gresit ca sa nu le stric jocul“, marturiseste artista.

Sfaturi pentru tinerii cântareti

Vocea inconfundabila a cântaretei este ceea ce limbajul modern ar putea numi brand personal.

„Nu stiu cât place vocea mea, dar stiu ca nu poate fi confundata. La venirea pruncului pe lume, acum 38 de ani, mi-a coborât glasul cu o terta. În arta, acest lucru înseamna enorm. M-am speriat, glasul meu suna a femeie batrâna, iar eu eram tânara. Am fost si tânara“, glumeste cântareata.

În ceea ce priveste starea actuala a folclorului românesc, artista crede ca are si parti bune, dar si mai putin bune. Pe de o parte, tinerii sunt consumatori de folclor si vin în numar mare la spectacole, pe de alta, organizatorii de evenimente au devenit tot mai neseriosi.

„Criza a aceasta a scos la iveala toata pleava. Sunt multi oameni care nu-si respecta angajamentele concertistice si nu platesc artistii. Indiferent de cât de grea ar fi viata, trebuie sa ne pastram cuvântul si omenia. Ar trebui sa revenim la bunul-simt, la masura“, spune artista, care are si câteva sfaturi pentru tinerii interpreti. „Eu am o vorba: nimeni ca mine, nici eu ca altul. Asta le spun si eu copiilor de azi, sa nu imite pe nimeni, sa-si croiasca propria carare“, mai spune Sofia Vicoveanca.

Mini CV

- Artista s-a nascut la 23 septembrie 1941, la Toporauti, lânga Cernauti (astazi în Ucraina). Tatal sau a fost luat prizonier de rusi, iar Sofia si mama sa s-au refugiat în comuna Vicovu de Jos (Suceava), unde cântareata si-a petrecut copilaria.
- A absolvit Scoala Populara de Arte din Suceava si a fost solista Ansamblului „Ciprian Porumbescu“ din Suceava si a Ansamblului Rapsozii Botosanilor.
- A lansat peste 15 albume, a sustinut concerte în tara si în strainatate si a avut numeroase aparitii TV. Din repertoriul cântaretei fac parte doine, balade, cântece de jale, dar si cântece de nunta si hore.
- A primit mai multe distinctii, printre care Ordinul National „Meritul Cultural“ în grad de Mare Ofiter si titlul de Cetatean de Onoare al orasului Suceava.
- A fost casatorita cu jurnalistul Victor Micu (care a încetat din viata în 2001) si are un baiat.  (sursa:adevarul)

 

Comentarii

până acum sunt 1 comentarii

Foarte frumos articol scris despre distinsa d-na Sofia,iar cele mentionate de dansa spun adevarul despre lumea in care traim.Speram la mai bine dar mai intai sa bata vantul mai tare sa spulbere pleava iesita la iveala,care ne face inca necazuri.In prag de an nou eu va doresc atat dv. cat si distinsei d-ne Sofia,multa sanatate si mult succes in cariera precum si traditionala urare romaneasca La multi ani! Va multumesc.

Postat de Bara Vasile Monday, 30.12.2013 @ 13:24pm | #1

Scrie un comentariu:

Nume:(*)
Email:
Comentariu:(*)
Cod validare:(*)
o poza
 

Notă: Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi vizibilă sau folosită în alte scopuri. Vă rugăm scrieţi comentarii relevante. Orice conţinut nepotrivit sau ofensator poate să fie modificat şi/sau şters.

Caractere interzise /\%&$#~<>^*"{}[]